NECORESPUNDEREA PROFESIONALA A SALARIATULUI
Art. 61 lit. d din codul muncii prevede dreptul angajatorului de a concedia un salariat, daca acesta nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
Este firesc ca acest drept sa ii fie conferit, deoarece angajatoul are interesul sa remunereze prestatiile unui salariat care ii ofera servicii de calitate, corespunzatoare nevoilor sale.
Care ar fi cazurile in care se poate dispune concedierea pentru necorespundere profesionala?
Primul caz de concediere pentru necorespundere profesionala este necompetenta salariatului.
Aceasta presupune ca salariatul nu isi indeplineste deloc obligatiile de serviciu sau indeplineste doar o parte dintre acestea, fiind lipsit de instruire sau, daca le executa integral, calitatea muncii sale nu se ridica la nivelul la care angajatorul se astepta sa o presteze. Binenteles, standardele angajatorului trebuie sa fie rezonabile, raportate si la ceilalti salariati care ocupa, in unitatea sa, posturi similare.
Se va putea stabili gradul de competenta in raport cu atributiile inscrise in fisa postului si nu in raport cu activitatile desfasurate de catre salariat, in mod voluntar si suplimentar, cu depasirea atributiilor sale inscrise in fisa postului
Calitatea prestatiilor salariatului si gradul sau de performanta trebuiesc raportate la gradul de performanta al tuturor colegilor sai aflati pe posturi similare sau la performantele stabilite de fosti salariati, care au ocupat anterior acelasi post.
Este foarte usor pentru angajator sa concedieze un salariat pe care il considera necorespunzator profesional, chiar la terminarea perioadei de proba inscrisa in contractul de munca.
Un al doilea caz in care se poate dispune concedierea pentru necorespundere profesionala este nivelul profesional scazut.
In acest caz, salariatul presteaza, de ceva timp, activitati in interesul angajatorului, dar nu da dovada ca ar fi interesat sa isi imbunatateasca performantele, sau nu poate sa evolueze profesional in ritmul impus, in concordanta cu dinamica intregii unitati.
Exista situatii in care angajatorul este dispus sa suporte cheltuielile generate de pregatirea profesionala a angajatului sau. Acesta urmeaza cursurile de formare profesionala, dar, la incheierea lor, nu poate trece de testul final sau rezultatele testelor de verificare nu sunt multumitoare pentru angajator. In acest caz, angajatorul este indreptatit sa il concedieze pentru necorespundere profesionala.
De asemenea, daca angajatul primeste noi atributii, iar angajatorul ii ofera posibilitatea efectuarii unor cursuri de pregatire profesionala, care sa ii permita angajatului sa duca la indeplinire noile atributii. La terminarea acestor cursuri, daca angajatorul constata ca salariatul nu si-a insusit noile notiuni si nu poate indeplini sau indeplineste defectuos noile atributii primite, il poate concedia.
Al treile motiv de concediere este neglijenta.
Acest caz este mai dificil de distins fata de neglijenta care sta la baza desfacerii contractului de munca pe motiv de indisciplina. De aceea, in realizarea distinctiei se tine seama de:
– gradul de responsabilitate pe care il presupune postul;
– existenta culpei salariatului;
– urmarile actului de neglijenta ;
– impactul pe care fapta sa il are asupra colectivului din unitate.
Ultimul caz ce poate fi apreciat ca motiv de necorespundere profesionala este atitudinea fata de indrumarile primite de catre salariat, de la superiorii sai ierarhici.
De exemplu, atunci cand salariatul crede, fiind de buna-credinta, ca metodele pe care superiorii sai le aplica nu sunt atat de bune ca acelea pe care el le foloseste in desfasurarea activitatii sale si, drept urmare, le ignora.
Procedura concedierii
Pentru a putea fi concediat un salariat pe motiv de necorespundere profesionala, angajatorul este obligat sa parcurga niste etape.
In primul rand se demareaza cercetarea prealabila. Aceasta presupune o analiza a situatiei, a motivelor pentru care salariatul nu indeplineste criteriile si standardele profesionale. Analiza situatiei de fapt se desfasoara in cadrul unei comisii, din care va face parte si un reprezentant al sindicatului.
Inainte de a se intruni, comisia il convoaca pe salariat cu cel putin 15 zile inainte si ii aduce la cunostinta, in scris, data, ora, locul intrunirii si modalitatea in care se va desfasura examinarea. Astfel, se da posibilitatea salariatului sa isi prezinte explicatiile, justificarile si chiars a se apere.
Examinarea propriu-zisa va avea ca obiect activitatile enuntate in fisa postului.
Daca examinarea urmeaza dupa cursuri de calificare profesionala, aceasta poate include si probe privind cunostintele dobandite in acest mod.
Necorespnderea profesionala poate fi sustinuta prin dovezi ce denota neindeplinirea atributiilor incluse in fisa postului, prin testare privind partea teoretica si probe practice.
In masura in care, examinarea salariatului dovedeste lipsa sau slaba sa pregatire profesionala, angajatorul ii poate propune acestuia si reincadrarea sa pe un alt post, corespunzator cunostintelor sale profesionale sau poate sa decida concedierea lui.
Salariatul concediat are dreptul de a contesta decizia comisiei de examinare in termen de 10 zile de la comunicare. Daca, in urma contestatei salariatului, dupa reevaluare, comisia isi pastreaza punctul de vedere, se va emite decizia de concediere.
In cazul in care salariatul nu contesta decizia comisiei, angajatorul va dispune desfacerea contractului de munca pentru necorespundere profesionala, dupa ce termenul de 10 zile s-a implinit.
In cazul in care, angajatorul constata, prin intermediul comisiei, ca salariatul examinat nu corespunde profesional postului pe care il ocupa, are obligatia sa ii propuna un alt post, vacant, aflat in unitate, conform pregatirii sale profesionale.
Salariatul are la dispozitie trei zile lucratoare in care poate examina propunerea angajatorului si a-si manifesta, in scris, optiunea. Daca salariatul refuza postul oferit sau nu raspunde in scris propunerii, se poate dispune concedierea.
Inainte de a se dispune concedierea, salariatul are dreptul la preavizul legal de minim 20 zie lucratoare.
In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri vacante in unitate, el este obligat sa solicite sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca.
Emiterea deciziei de concediere se face in termen de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat cunostinta de necorespunderea profesionala a salariatului. Acest termen curge de la data la care contestatia hotararii comisiei de examinare depusa de salariat, a fost respinsa ori de la data la care termenl de 10 zile de la comunicarea hotararii comisiei de examinare a expirat, fara ca salariatul sa fi facut contestatie.
Decizia se intocmeste in forma scrisa si cuprinde:
– motivele necorespunderii profesionale si imprejurarile in care s-a efectuat examinarea;
– motivarea in drept a concedierii;
– precizarea instantei competente la care salariatul poate contesta decizia;
– termenul de contestare de 30 de zile.
Decizia va avea anexate urmatoarele documente:
– rezultatele evaluarii periodice;
– calificative, avertismente privind necorespunderea profesionala, alte notificari prealabile ale nemultumirii angajatorului;
– lista locurilor de munca vacante din unitate sau mentiunea ca nu exista asemenea locuri in unitate ;
– copie de pe notificarea facuta salariatului cu privire la locurile de munca disponibile in unitate, cu termenul in care salariatul isi poate exprima optiunea ;
– copie de pe notificarea facuta Agentiei teritoriale pentru ocuparea fortei de munca, in vederea redistribuirii salariatului.
Decizia de concediere se comunica salariatului in termen de cinci zile de la data emiterii. Daca refuza sa semneze, se va face mentiune despre acest aspect.
Temei de drept: art. 61 lit. d si art. 64 din codul muncii; art. 75 din contractul colectiv de munca la nivel national.
avocat Laura Herescu
0722.33.80.81